Câteodată viata este atât de cruda cu noi.ne forțăm sa pretindem ca suntem fericiți,ca avem un mare zâmbet pe fata,dar sub acel zâmbet se ascunde o mare nefericire.trebuie sa depunem mult efort pentru...
vezi tot
Câteodată viata este atât de cruda cu noi.ne forțăm sa pretindem ca suntem fericiți,ca avem un mare zâmbet pe fata,dar sub acel zâmbet se ascunde o mare nefericire.trebuie sa depunem mult efort pentru a face asta…Tu…ești singurul care știe ce se întâmpla în viata ta, în interiorul tău.mi-as dori sa cred ca oamenii sunt fericiți,dar sunt sigura ca nimeni în aceasta lume are sau a avut o viata ce reprezinta sau a reprezentat un monument de fericire,fără probleme,fără momente in care sa spună ca nu mai poate continua…ca a ajuns la capătul puterilor.
Tind sa cred ca fericirea este de fapt întruchiparea iluziilor si dorinelor noastre de a râvni la mai mult.E ca și cum ți-ar fi dor de ceva ce nu ai avut niciodată, acel “ceva” care te-ar face sa te simți împlinit din toate punctele de vedere.afișăm cu nonșalantă o masca care este considerata deseori adevărații”noi”, fără a permite celorlalți sa vadă și dincolo de ea.
Tânjim după acele “clipe” de fericire ,acele unice momente cand lăsam frâu liber adevăratei noastre personalități,când uitam de masca creata cu atâta grija.am vrea sa se repete în fiecare zi acele trăiri când am simit ca am ajuns aproape de împlinirea
iluziei de fericire. De fapt asta ar fi rezumatul vieții unui om-râvnim cu ardoare la împlinirea unui vis pana când totul în jurul nostru totul se transforma într-un abis…chiar dacă suntem tot mai aproape de acel întuneric vom crede mereu ca a existat un moment când am fost cu adevărat fericiți, când acel gol lăuntric a fost umplut de intensitatea unor “clipe” când am lăsat sa se vadă ca putem arata și o alta masca a noastră, nu doar ceea ce pretindem a fi. Consider ca acel optimism continuu afișat fără încetare de unii reprezinta pesimismul de care dau dovada în intimitate…