După folosire, mucurile de țigară sau de trabuc se aruncă. Pipele se duc să se spele.

Fumatul unei pipe reprezintă un veritabil ritual care se împarte în trei etape: pregătirea, fumatul propriu-zis și curățenia de după. O pipă neîngrijită are miros neplăcut și nu este „uscată" (element deosebit de important în ritualul fumatului). Pentru a vă păstra pipa în stare bună, este important de știu că pipele trebuie curățate de fiecare dată după folosire. În acest scop, puteți găsi la magazinele de tutun perii speciale de curățat (practic, niște sârmulițe învelite în bumbac) și alte accesorii.

După fumat, pipa trebuie golită de cenușă cu ajutorul așa-numitului cui de pipă („futac" în limbaj popular). Un prim imbold este de a goli rapid bolul, lovindu-l de masă sau scrumieră. Vă recomandăm ca, după răscolirea cenușei cu futacul (operațiune menită a înlătura micile depuneri de cenușă din vatră), să vă puneți un șervețel umed în palmă, timp în care cu cealalaltă mână scuturați bolul, lovindu-l ușor de podul palmei. În tot acest timp este contraindicat să țineți pipa fix de muștiuc.

Pentru a absorbi umezeala, se folosește o perie de pipă. Aceasta se introduce în muștiuc și se coboară cât mai aproape de bol. După ce a fost golită de cenușă, este indicat ca vatra pipei să fie curățată cu o bucată de șervețel umed (în niciun caz parfumat), pentru a împiedica formarea „turtei" (piatra formată în urma depunerii cenușei în vatră). Altminteri, turta își are rolul ei bine ales și anume cel de a proteja vatra de temperaturi înalte, dar e bine de știu că un strat prea gros (peste 2mm) poate duce la crăparea prematură a pipei.

Important: pipa nu se demontează caldă, ci abia când ajunge la temperatura camerei (după circa 30 de minute de la stingerea jarului). De asemenea, rotația muștiucului trebuie făcută în sensul acelor de ceasornic. Nerespectarea acestor cerințe va duce la decalibrarea muștiucului.

Muștiucurile din vulcanit/ ebonită se curăță de regulă după 10 fumari. Conform http://forum.pipa-bucuresti.ro, muștiucurile pot fi periate cu pastă de dinți pentru a-și păstra culoarea. Dacă ideea pastei de dinți nu vă surâde, se poate testa, conform aceleiași surse, cu ajutorul unui șervețel înmuiat în ulei de măsline. În cazul pipelor din lemn, când turta devine prea groasă, este indicată folosirea unui așa-numit „reamer", un accesoriu care înlătură turta și o subțiază până la 0.5- 1 mm.

SURSA: http://forum.pipa-bucuresti.ro